În acest articol încerc să vă aduc o „bucățică” de Madrid. Întâmplarea face ca această „vedere” a fost luată chiar cu câteva zile înainte ca epidemia de Coronavirus să ajungă în Spania.
Calmul
Am fost în Madrid în urmă cu o lună și o săptămână. Atunci, nici România și nici Spania nu anticipau ce urma să se întâmple. Am stat două zile în Madrid, o experiență, deși scurtă, extraordinară.
Am făcut un interviu cu actrița Serinda Swan, din serialul The Coroner. Îl puteți citi pe Paginademedia.ro.
Am luat la pas orașul, cât am apucat în cele câteva ore libere. Oamenii sunt activi și matinali, iar din ce am văzut magazinele se deschid înainte de ora 8:00.
E ordine, iar arhitectura veche se împletește foarte bine cu cea noua. Am întâlnit și români, care vindeau dulciuri într-un magazin. Treaba mergea foarte bine și pentru ei.
N-am apucat să vizitez stadionul Santiago Bernabeu, dar l-am remarcat din exterior. Atmosfera și „zumzetul” orașului m-a dus foarte des cu gândul la România și la București, deci originea latină se simte.
De asemenea, am văzut și foarte multe tarabe cu ziare și reviste tipărite, semn că lumea mai are și acest obicei de consum.
Am băut celebra Sangria și am mâncat și ceva mâncare tradițională. Pe scurt, băutura e „moale”, dar mâncarea e din abundență.
Furtuna
La întoarcerea în țară, nefiind cazuri de coronavirus înregistrate, încă, nu a fost nevoie și nici nu se punea problema unei izolări de 14 zile pentru mine. Erau doar acele afișe de pe Otopeni, care îi anunțau pe călătorii din Asia că ar trebui să aibă grijă.
Ușor, ușor au început să apară câteva cazuri. Unul. Două. Trei. Acum, când scriu acest text, România are peste 1.700 de persoane infectate, 169 de oameni vindecaţi și, din păcate, 40 de decese.
Spania are aproape 80.000 de infectări, 6.500 de decese şi 14.000 de oameni vindecaţi.
Mai multe informaţii puteţi vedea pe platforma corona.help.
Online-ul a trecut de la glume și ignoranță, la panică, la conștientizare și pare că se ajunge și la plictiseală „de atâta stat în casă”.
Lumea se plânge prea mult în legătură cu o chestie care în realitate e un privilegiu. Ce poate fi mai bine decât să stai în casă, când afară e rău? Așa e. Ne ieșim din rutină, nu putem face activitățile care ne aduc bucurie zi de zi.
Nu putem ieși la fotografiat sau pur și simplu la o bere, însă o parte dintre noi nici nu trebuie să fim în prima linie, cum sunt medicii, farmaciștii, politiștii, pompierii, jurnaliștii pe sănătate care fac teren sau casierii din marketuri.
Eva Androniu, un fotograf pe care-l apreciez foarte mult, a scris următorul lucru:
„E o libertate pentru care ar trebui să fim recunoscători. Pentru mulți e un lux pe care nu și-l permit, orice ar da și orice ar face. E casa voastră, e partenerul vostru, pe care voi vi l-ați ales, sunt copiii voștri, pe care voi i-ați făcut, aveți frigiderul plin, așternuturi parfumate, apă curentă, electricitate, televizor, internet, căldură și dragoste. Ce vă mai puteți dori?
Alții nu pot să o facă, nu pot să stea în căminul lor, trebuie să fie pe baricade ca să se asigure că voi rămâneți sănătoși, că aveți cu ce să vă umpleţi frigiderul, că aveți apă, curent electric, mai trebuie să vă și păzească și să vă aducă știrile la zi. Cei care agonizează pe un pat de spital de luni de zile ar da orice să stea acasă cu familia.”
Toată postarea Evei, pe Facebook.
Vă las cu următorul gând: Să ne bucurăm mereu de lucrurile bune, mici și mari, care se întâmplă în viețile noastre. Momentele sunt fragile și trebuie să le prețuim.
Vă doresc tot binele. Stați în casă!