Veliko Târnovo sau orășelul străduțelor. Aventură de toamnă, la doi pași de București. Lucruri de făcut și de mâncat, în patru zile

Nu pot spune exact când am auzit pentru prima dată de Veliko Târnovo, dar știu sigur că am fost convins că merită o șansă.
 
Am citit pe blogul celor de la Lipa Lipa, prin februarie, despre aventura pe care au avut-o ei toamna trecută acolo. 

Atunci a încolțit ideea că trebuie să-i facem o vizită, eventual tot toamna.
 
Zis și făcut. Într-o zi, Miruna m-a sunat să-mi spună că a rezolvat cu rezervarea pentru hotel. M-am activat instant și am cumpărat biletele pentru autocar.
 
Veliko Târnovo e la o aruncătură de băț de București, de aceea varianta unei călătorii cu FlixBus a fost cea mai rentabilă pentru noi. Mașina personală e o altă soluție. 

Am ajuns în toiul nopții, fără nicio idee despre ce vom descoperi acolo. 

Norocul parcă ne-a surâs încă de când am ajuns. Stația de autobuz era foarte aproape de hotelul la care aveam rezervare, Alegro. Spun „aveam rezervare” pentru că doar cu ea am rămas. 


Au fost ceva mici încurcături la recepție, iar la patru dimineața am aflat că nu ne pot primi.



Recepționera a fost suficient de amabilă și ne-a găsit o cazare în apropiere, la Hotel Central. Bugetul nu a fost afectat grav de noaptea pe care a trebuit să o plătim în plus. 

 
Am dormit puțin, cam trei ore. Eram foarte entuziasmați de orășel. Am privit răsăritul de la geam, iar apoi ne-am luat rucsacii și am început să hoinărim pe străzi. 

 


La prânz am putut să ne cazam, în sfârșit, la hotelul în care am stat pentru restul sejurului. 
 

Lucruri de văzut în Veliko Târnovo

 
Micul orășel din inima Bulgariei e unul al străzilor și al pisicilor. De cum am ieșit, ne-am avântat pe străduțe, era imposibil să decidem pe care să mergem.  
 
Am avut aceeași senzație pe care o descriau și cei de la Lipa Lipa: „Parcă tot timpul ai impresia că nimerești în curtea cuiva”.
 
Ferestre pestrițe, fiecare în altă culoare, erau mângâiate încă de lumina blândă a răsăritului. 

 
 
 
Strada Gurko a fost prima cu care am luat contact, ulterior am citit că ar fi una dintre cele mai vestite din zonă. Are un farmec aparte ce-i drept, dar îmi e greu să aleg între ea și altele la fel interesante.

 
 
Strada care m-a fascinat cu adevărat a fost cea cu meșteri, Samovodska Charshia. Din ușă în ușă dai peste un atelier, cu un artizan care creează o mică operă de artă. 

 


Un pont bun pentru fotografi, fiecare dintre ei este deschis la dialog și la fotografie. 

 
 
Tot aici, între atelierele meșterilor bulgari, am găsit și un loc drăguț pentru prânz. Este vorba despre Restaurantul Стратилат.
 
Cetatea Tsarevets este atracția principală în Veliko Târnovo. Noi am găsit locul aproape gol, fiind o zi mai mohorâtă turiștii nu se prea înghesuiau. Am zăbovit destul de mult în interiorul ei, timp în care am urcat și în turnul principal, cu liftul. 
 
Prețurile pentru acces diferă. Noi am beneficiat și de reducerile pentru studenți, iar liftul care duce în turnul cetății se plătește separat, doi leva. 
 
 
 

Monumentul Asăneștilor este un al punct turistic. Se află pe o micuță insulă, din inima orașului. De lângă statuie, orașul seamănă cu un uriaș amfiteatru. 

Un alt pont pentru fotografi, de aici se poate fotografia foarte bine orașul noaptea. 


Chiar lângă statuie am dat și peste Galeria de Artă – Borsi Denev, un loc care îi va inspira, cu siguranță, pe pasionații de artă. 




Noi am mai vizitat și Muzeul Revival and Constituent Assembly sau Ascension Cathedral


Am hoinărit și în partea mai nouă a orașului, însă nu am descoperit lucruri remarcabile acolo. Aceasta din urmă seamă cu un oraș românesc de provincie, cu blocuri gri care nu au mai mult de patru etaje. 


 

 
Locuri de mâncat: Restaurante cu priveliște și cafenele cochete
 
Restaurantele și cafenelele cochete sunt la tot pasul în Târnovo. Cred că bulgarii și-au pariat toți banii pe ele, pe alocuri au dat lovitura.

Am amintit mai sus de Restaurantul Стратилат, unde am mâncat de două ori. Aici, vă recomandăm să încercați berea neagră Stolicho și musacaua tradițională bulgărească. Am mai mâncat și un fel de carne umplută cu legume, dar și „tradiționala” pizza. 


Destul de ascunsă printre străduțe, am găsit și Taverna Architect’s Club. Am intrat în ea pentru a testa berea locală, care nu a fost rea. 




Ulterior, am aflat chiar de la proprietară că era construită în parteneriat cu trupa Metallica. Bonus, avea și meniul tradus în limba română. 


Întâmplător am găsit o cramă, unde am degustat un pahar cu vin. Tot întâmplător, o parte din respectiva cramă era deținută de un român, din Craiova. 




Am căutat și restaurantele cu priveliște spectaculoasă asupra orașului. Noi am mers Ego și Ethno, ambele destul de aglomerate și cu prețurile ușor mai piperate. 


Mâncarea nu a fost rea în niciunul din ele. Am încercat celebra Salata Bulgărească, care a fost bună și diferită de ce se găsește la noi. 




Am băut și berea Zagorka, destul de lăudată, însă care nu m-a dat pe spate. 


În lista de mai sus merită adăugată și cafeneaua Geronimo


Locurile care pot fi explorate în Veliko Târnovo nu se opresc aici. Există și câteva sate, nu departe de oraș, care pot fi vizitate. Noi am mers în satul Arbanasi




Mai exista și Cascada Hotnitsa, pe care am lăsat-o pe altă dată. E un loc destul de accesibil cu mașina personală, însă cu transportul în comun lucrurile se complică.


Câteva ponturi, pe scurt: Cazare, bani și drum

Cursul valutar și rata de schimb a banilor este tot timpul o problemă, când te afli într-o țară străină. O soluție pe care am încercat-o pentru prima dată a fost cardul Revolut

A fost mult, mult mai util decât mă așteptam. Poți să schimbi banii direct în aplicație fără comision și apoi să scoți cash de la orice ATM, fără niciun fel de comision. De asemenea, poate fi alimentat instant de pe cardul de salariu. 


Prețul ambelor cazări a fost rezonabil, chiar mai mic decât prețurile de pe litoral sau de la munte, din România. Ca idee, am plătit cam 60 de leva pe noapte, cu mic dejun inclus. 




Cred că am folosit cea mai ieftină variantă de transport, cu FlixBus. Prețul dus-întors, pentru o singură persoană, a fost de 90 de lei – în total 360 de km. 

Am folosit o singură dată taxiul în cele patru zile, ocazie cu care am traversat orașul. La capitolul acesta m-am simțit ca-n București. A trebuit să mă tocmesc pentru preț, care din fericire nu a fost mare, iar taximetristul nu a folosit aparatul de taxat. 




Experiența din Veliko Târnovo a fost mult peste așteptări. Ne-a plăcut și ne-a făcut să ne fie dor fix în secunda în care am plecat de acolo. Cu siguranță vom reveni, mai ales pentru „restanța” numită Cascada Hotnitsa. 


Vă las mai jos un colaj cu berea Stolicho și musacaua tradițională bulgărească. Cu plăcere ;). 


Până la următorul articol, tot binele! 

1 thought on “Veliko Târnovo sau orășelul străduțelor. Aventură de toamnă, la doi pași de București. Lucruri de făcut și de mâncat, în patru zile”

Leave a Comment

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *