M-am trezit la ora 4:00 dimineața, iar la 7:00 am decolat. Până la Otopeni am ajuns lejer, la 5:00 dimineața Bucureștiul parcă nu e București. Autobuzul 783, care pleacă de la Unirii, e o soluție bună până la aeroport.
Fusul orar a fost în avantajul meu. Am câștigat două ore în Londra. Practic am plecat la 7:00 și am ajuns la 9:00. Nici nu contează că le-am „pierdut” când am revenit în România.
 |
La conferința, unde au vobit profesioniști de la Facebook, s-a discutat despre campanii, algoritmi si influența social media în viețile noastre. La final am făcut un tur al respectivului birou. O clădire destul de mare, unde lucrează 1.200 de angajați.
 |
| Biroul Facebook în care a avut loc conferința |
Pentru că zborul spre casă era abia a doua zi mi-au rămas și câteva ore pentru hoinărit și explorat o parte din oraș. N-am avut un plan anume. Voiam să văd Big Ben și să merg cât mă țin picioarele.
Cu Big ben am avut ghinion, era în renovare.Totuși, m-am plimbat pe străduțe și am luat pulsul orașului.
Două categorii de români în 200 de metri
Pe podul peste Tamisa, dintre Big Ben și London Eye, am văzut și două categorii de români.
În prima categorie intră trei conaționali fraiereau, într-o engleză stricată, străinii naivi cu „tradiționala” alba neagra.
Erau cu ochii-n patru în caz că venea poliția, ceea ce la un moment dat s-a și întâmplat. Aproape mecanic, din reflex, unul dintre ei a strâns cele trei pahare și mingia roșie. Foloseau replica „for free”.
În cea de-a doua categorie intră doi oameni, soț și soție, care videau suveniruri la singurul magazin de pe respectivul pod. Am cumpărat ceva, iar discuția a fost în limba engleză. I-am întins o hârtie de 10 lire, iar pentru ea am avut nevoie de rest. Atunci el i-a cerui ei, în română, sa-i schimbe banii.
Politicoși și relaxați ajutau fiecare client cu detalii legate de preț. Erau plecați din țară pentru un trai mai bun, dar încercau să facă asta fără să profite de naivitatea altora.
Primul lucru de care m-am izbit în orașul din Regat a fost aglomerația. Traficul e mai prost decât în București sau Paris.
Apoi, englezii au străzile invers. Chiar m-am încurcat la un moment dat, cu GPS-ul în mână. Teoretic nu e greu, dar mereu aveam senzația să merg în direcția opusă, din reflex.
Unele zone sunt mizerabile, cu gramezi mari de gunoi la fiecare colț de stradă. Inițial am crezut că am nimerit în ziua în care se ridică gunoiul, dar un taximetrist m-a lămurit că așa e mereu.
Am exerimentat și metroul londonez. Mult mai scump decât în Paris, și foarte scump în comparație cu Bucureștiul. Rețeaua de metrouri e chiar spectaculoasă, deși unele garnituri sunt mai vechi decât în București.
Am luat un tren din Euston până în Westminster. Stația Euston mi-a lasat senzația că e mai mare decât toată Gara de Nord din București.
Londra mi-a lăsat o impresie bună, la prima vedere. Aș vrea să mă reîntorc pentru mai multe zile.
 |
| Magazin Harry Potter, de pe aeroportul Heathrow |