Anul acesta n-am prins foarte multe ieșiri în natură, dar totul a mers spre bine. Am terminat facultatea și am luat și licența cu brio.
Am fost două zile în Cozia, la inceputul lunii aprilie, cu Miruna.
Am fost două zile în Cozia, la inceputul lunii aprilie, cu Miruna.
Vremea a fost capricioasă, dar pentru fotografie au fost condiții bune.
La șes ploua de cateva zile, deja. Contextul nu ne-a descurajat, chiar am luat-o ca pe o provocare.
La urcare lucrurile au fost dificile, pe alocuri, dar nu rele. Pentru prima dată am reușit să fotografiez unul dintre pâraiele Coziei, cel care trece chiar pe sub Mânăstirea Stânișoara. În general l-am prins cu destul de puțină apă.
Ultima porțiune de traseu încă mai avea zăpadă, de jumătate de metru. Partea bună a fost că a plouat putin spre deloc, iar lucrul asta ne-a dat putin curaj.
Mai complicat a fost la coborare. Am ales să coborâm pe traseul Pietrele Roșiei, iar la un moment dat a început să plouă torențial.
Nu recomand respectivul traseu dacă se anunță ploaie. E destul de abrupt, iar terenul devine imposibil. Traseul e spectaculos, însă când afară e uscat. De asemenea, aici ar fi bune și niște bețe de trekking.
Nu recomand respectivul traseu dacă se anunță ploaie. E destul de abrupt, iar terenul devine imposibil. Traseul e spectaculos, însă când afară e uscat. De asemenea, aici ar fi bune și niște bețe de trekking.
Speram ca sus să ne întâlnim cu caprele negre. Nu s-a întâmplat. Personal am găsit două posibile explicații. Fie au simțit vremea rea și s-au retras, fie s-au retras pentru a da naștere noilor generații, un lucru plauzibil pentru ca vorbim de luna aprilie.
Am iesit, în schimb, în jurul cabanei fără un anume plan în minte. Atmosfera era mai aproape de luna noiembrie, decât de aprilie.
Noaptea a trecut rapid, cu gândul de a a-mi încerca norocul la răsărit.
Noaptea a trecut rapid, cu gândul de a a-mi încerca norocul la răsărit.
Dimineața m-a lovit cu același peisaj „bacovian”, chiar mai rău decât în prima zi. M-am rezumat la câteva fotografii în jurul cabanei.
Ploaia și lapovița, mi-a dat ocazia să fotografiez brazii din fața cabanei altfel decât în mod normal.
Un lucru important, cu care am rămas după această ieșire, a fost exact acesta, că e bine să te bucuri de fiecare moment petrecut în natură. Nu vei stii cât timp trece până la următoarea.
Sper ca lucrurile să se așeze și când vine vorba de fotografie, în cazul meu, iar până la următorul articol, tot binele !
