Prima zi a început devreme. Plafonul gros de nori ne despărțea de răsăritul pe care îl așteptam cu toții. Nu s-a întâmplat nimic notabil. Restul zilei
Am bătut la pas platoul Ceahlăului și am ajuns în cel mai înalt punct de aici, pe Ocolașul Mare ( 1907 m ).
Un lucru de menționat este că pentru prima dată de când eram acolo plafonul de nori a dat semne că s-ar putea sparge. Totul a durat puțin, dar a fost un moment de sincronizare perfectă, a noastră cu mama natură.
Am avut şansă să vedem şi silueta unui cocoş de munte în ceaţă pentru câteva secunde, apoi şi-a luat zoborul în neant. Am văzut și capre negre pe potecă, la coborâre spre Izvorul Muntelui. Astfel de întâlniri mă bucură întotdeauna.
Viscolul și ceața au dominat, în mare parte, zilele pe care le-am petrecut aici. Acest lucru ce nu mi-a displăcut, ba mai mult m-a încântat, pentru că a oferit locului un aer misterios cu care rezonez. Schimbările de atmosferă au venit pe neașteptate. Am avut parte și de un răsărit discret prin plafonul de ceață care se mai subțiase între timp.
Una peste alta avut parte un timp de calitate, cu oameni faini, fotografie și vin fiert.
 |
| ”Stairs” / Noiembrie 2017 / © Raul Bambu |
 |
| „Wedding” / Noiembrie 2017 / © Raul Bambu |
 |
| „Wind” / Noiembrie 2017 / © Raul Bambu |
 |
| Noiembrie 2017 / © Raul Bambu |
 |
| „Misty sunrise” / Noiembrie 2017 / © Raul Bambu |
Până la următorul articol, tot binele !